Parodie după “Iubirea vorbelor deşarte”
Răceala iernilor deșarte,
Ne însoţeşte la tot pasul,
Și ne – o conservă –n forme moarte,
Batista, când ne curge nasul
E-o tuse asa neruşinată,
Ce ne consumă fără leac
Zbătîndu-se în piept uscată,
Cu fâlfâiri de liliac
Răceala iernilor uitate,
Se vindecă intr-o săptămână,
Stând cu ventuzele pe spate
Şi-o cană cu vin fiert în mână
Autor Ionel Mony Constantin
