Sunt muribundul ce plăteşte vama,
Grăunte de nisip în plaja lumii,
Marea-n talazuri să-mi vindece rana,
Sărată şi sfântă, ca lacrima mumii…
Mă fură o coamă de vânt,
Un fulger prin noapte mă mână,
Ca reîntors prin Cuvânt,
Să fiu iar – un pumn de ţărână.
Va creşte din mine un pom,
Singuratic pe-o dungă de drum,
Din roade să-mi ia orice om,
Însetat şi flămând, în lumea de-acum.
Voi înflori primăvara devreme,
In vară, să-i fiu umbrei scut ;
Târziu, peste an, când vântul va geme,
O iarnă va ninge prin mine, tăcut.
Şi când, putrezit, peste vreme,
Voi fi preschimbat în pământ,
Tomnatice ploi mă vor cerne,
In clocot de ape – grăunte înfrânt…
Şi iarăsi ajuns în nisipul
În care talazul va bate,
Voi aştepta ca soarta – nimicul,
Spre alte vieţi să mă poarte;
În ciclul acesta ciudat – de viaţă şi moarte !
Autor Victor Burde
