În grădinile uitate,
Pașii mei se plimbă orbi,
Strivind florile uscate,
Sub un cer de plumb și corbi,
Stelele își flutur moarte,
Aripile lor de jar,
Mi-este frig și este noapte,
Vântul suflă-n felinar,
Pe alee plânge noaptea,
Umbre-n ele mă ascund,
Și rămâne numai șoapta,
Pe sicriul meu de plumb.
Autor Ion Vanghele
Dacă nu vedeam autorul acestui poem credeam că poate fi o creaţie bacoviană uitată prin vreun sertar al timpului. Apropiat de sufletul lui Bacovia şi de poezia straniului, mă simt atât de înfăşurat în giulgiul versurilor lui Ion Vanghele ca şi cum, poetul morţii s-ar fi renăscut acum, în acest moment.
Plăcut impresionat.
Cu stimă, Ştefan Lucian MUREŞANU