Timpul se retrage-n cochilie,
Eu îi cant şi el, tăiat, se teme;
Şi-a oprit parcă, din zbor şi vreme,
Şi aripi, şi glas de ciocârlie.
În genunchi m-aplec privindu-i toarta
Şi-i descânt cu apă si cu iarbă,
Fumul rugii mi se-noada-n barbă,
Cu o lacrimă lovindu-i poarta.
Scuturat, prin geamul de afară
Când şi când trec care mortuare;
Se descoperă beţivii pe trotuare,
Curvele se uită la fanfară.
Jiul e murdar din preparaţii,
Apele nu vor sa facă spume,
Nimeni parcă nu mai are nume,
Mame de copii, nu mai ştiu taţii.
Visele, murdare de cărbune,
Stau a iarnă şi parc se’neacă,
Unul câte unul, morţii pleacă,
Traşi de roţi, parcă spre lumi mai bune.
Autor Gongu Viorel
Şi ca în Lupeni,
Şi-n Aninoasa…
Dar Valea e a noastră,
cu bune şi rele,
cu cisme, obiele,
cu multe flori,
chiar dacă-s moarte.