Spre sfârșitul lunii septembrie timpul parcă a devenit mai înțelept cu mine. În atelierul meu, lucam în fiecare zi la șevalet , ori făceam schițe pentru lucrările ce urmau să le execut în peniță, pentru grafica .Când simțeam că mi se așterne oboseala, îmi tăiam respirația odihnei din cuvintele ce le așterneam pe hârtie scriind poezie, sau continuând la ceea ce aveam de terminat pentru expoziția mea de grafică din Republica Moldova, în orașul Chișinău. Aceasta fiind legată de împlinirea a 575 de ani de atestare documentară, invitație pe care o primisem de ceva vreme, însă eu, amânând-o din *N* motive, bine întemeiate pentru mine.
Scriam sau lucram în liniște ; însă această liniște, pe care nu o mai avusesem de la începutul anului,acum iarăși îmi dădea senzația de panică .Privind uneori cu tristețe pe fereastra din stânga mea prin perdeaua deasă la frunzele gălbejite încă din toiul verii, vedeam cum ele se duc în jos, intr-un ritm de vals…parcă ar fi fost * Vals de adio * a lui Chopin *. Îmi doream să fie numai o senzație de panică și nimic altceva ! Îmi doream să plec cu sufletul împăcat la Chișinău…să nu mai aud spunându-se că datorită lor, adică a unei anumite persoane am ajuns acolo și nicidecum prin munca creației mele ! Nici nu trecu prea multă vreme și deodată m-a speriat tonul apăsat al telefonului din cameră, care gândeam că nici nu mai există, datorită tăcerii lui.
Ridic receptorul și răspund, însă gândul meu , era preocupat de expoziția ce urma să aibe loc curând.
- Mi-au ajuns niște vorbe le urechi ! se auzi de la capătul firului de telefon, spuse de o voce c-am ciudată, parcă forțată, necunoscută mie…
Cu felul meu parcă prescris de-a avea maniere elegante, am nurmurat foarte atentă dintr-o dată;
- Mă scuzați, cred că ați greșit numărul pe care l-ați format !
- Ce minte mohorâtă ai tu Constanța, cum să greșesc numărul ?…sunt o prietenă de-a ta !
Fără a folosi figuri de stil, fiindcă eu nu aveam nimic de ascuns și nici a-mi reproșa ceva anume, simțeam cum mi se face grață, fiindu-mi teamă să nu mi se întoarcă starea de rău, ce mă stăpânise o lungă perioadă, încă de la începutul lunii martie, când primisem o veste extrem de neplăcută pentru mine, prin care eu eram pusă într-o situație penibilă, pe nedrept .
- Prietenă ? …doamnă, în general cunosc vocile prietenilor mei datorită faptului că pe aceștia, îi pot număra pe degetele de la mână ! Nu-mi dau seama cine sunteți, dacă nu-mi spuneți sincer, vă voi închide telefonul !
- Victorie, este partea mea, mi-a răspuns persoana de la capătul firului, ca un fel de introducere…
- Victoria, vă este numele dumneavostră , am întrebat ;
- Cum să mă cheme Victoria ?! Nu sunt nici Victoria, nici Dorina, nici Ștefana, nici Ana, nici Maria, nici…nici. Fii cu ochii în patru și mintea foarte ciulită . Ascultă ce-ți vorbesc ! De-mi închizi telefonul, voi dezvălui la cei ce te cunosc, tot caraghioslâcul și aluatul din care ești plămădită…
- Doamnă, aveți chef de glume, de vorbe aruncate la întâmplare ? Mă considerați un spion, sau poate un om cu două fețe care joacă teatru ? Dacă spuneți că-mi sunteți prietenă, ar trebui să mă cunoașteți câtuși de puțin; nu admit să mă considerați un om de speță cum grăiți dumneavoastră – ordinar – .Îmi cunosc lungul nasului, și nu vă admit să-mi reproșați că eu , v-am ademenit prietenii și unora, le-am făcut ochi dulci !
Muncesc în fiecare zi, îngrozitor de mult încât nu am timp pentru discuții inutile ori vizite impardonabile !
- Oameni ca tine, nu merită invitați niciunde. Știi de ce ? Fiindcă ești o paria…
- Cum adică sunt o paria !
- Asta ești fetiț-o, așa vei rămâne, fiindcă am avut eu mare grijă !
- Purtați-vă dumneavoastră de grijă, nu purtați grija mea ! Și mi-a venit în minte ce mi s-a întâmplat în ultima vreme printre mai multe ; o persoană impertinentă, mi-a trimis pe messenger sub o adresă ascunsă, aducând jigniri unei cunoștințe pe care o respect pentru tot ceea ce face în cultură, pentru tot ceea ce scrie, că dânsul este un nătărău, un afemeiat cu sufletul într-o totală degradare biologică, fiindcă nu are febra comunicării și nici a satisfacerii . Nu am înțeles ce a vrut să spună, însă acea persoană m-a convins că este dusă , este nebună ! Doriți să vă asemăn acelei persoane ?
- Nu fi impertinentă !
- Doamnă, v-am aceceptat deranjul care nici nu-mi face plăcere; am tăcut la toate cuvintele pe care mi le-ați atribuit, însă remarc că doriți să profitați de bunul meu simț !
Tăcere de mormânt de la celălalt capăt al firului. Dintr-o dată cu urlete și cuvinte necivilizate – de parcă o cuprinsese apocalipsa, eu făcând efeorturi disperate să-i rezist, netrântindu-i telefonul în nas precum merita, începu iarăși să-și dezlănțuie neghiobia …
- Auzi dragă, nu mă apasă invidia dar nici fericirea tulburătoare .Nu dau doi bani pe tine, cât și pe ceea ce faci tu în măzgălelile tale ! Nu va trece multă vreme și te voi face eu să tremuri și să ai ochii împăienjeniți de lacrimi. Ai fost publicată la diverse reviste . Ți-am tăiat eu crenguțele încetul cu încetul . N-o să te mai publice nimeni…vei vedea ! Să-ți iei adio și de la expoziții ..
În ciuda comportării sale îngrozitor de josnic, i-am mulțumit frumos adăugând ; doamnă, doresc să vă
spun doar atât; ticăloșii, nu mor cu una cu două ; ticăloșii trăiesc mult fiindcă au harul și darul ticăloșiei …
Buza de jos începu să-mi tremure și-n ochi mi se așternu lacrimile, aducându-mi aminte că niciodată nu am făcut rău cuiva și tot ce am putut realiza în arta mea, nu am cerut ajutorul cuiva.. Deranjată de cum m-am adresat prin cuvintele mele, îmi spune ; Voi aduna petricică cu petricică, și-ți voi face o piatră funerară, se te îngropi cu toate activitățile tale ! Nu va trece prea mult timp…vei vedea câtă dreptate am avut !
Am îngenunchiat fără voia mea. Mi-am împreunat mâinile, semn al rugăciunii mele către bunul Dumnezeu, rugându-L, ca această femeie să-mi dea pace, să mă uite pentru totdeauna. Mi-am dus mâna stângă la frunte, așteptând înmărmurită ca această femeie să-și continue spectacolul . Oricând îi puteam închide telefonul; nu am făcut-o să mă dumiresc până unde poate ajunge…Multe din lucrurile pe care le înșirase neobrăzat, coincideau prea bine cu ce mi se întâmplase până în acel moment.
Un domn, redactorul-șef al unei mari publicații, nu mi-a mai acordat atenție în a mă publica, cu toate că trimisesem zeci de materiale . La fel procedase și o altă doamnă; de câte ori trimeteam materiale, îmi telefona spunându-mi; draga mea, nu te mai pot publica ! Nu vreau să pierd colaborarea cu un mare partener fiindcă de fiecare dată tu i-ai întors vorbele spunând că nu accepți compromisuri…
Mă întrebam cui i-am întors vorba …am fost eu impertinentă față de cineva ?
- Doamnă, toate cuvintele dumneavoastră, mă împinge spre o altă digresiune, am adăugat eu printr-un entuziasm prefăcut . Cei care sunt loviți pe un obraz, îl dăruiesc și pe celălalt spre a fi lovit ! Vi-l ofer, loviți-l !
- Lucrurile acestea ți se par neimportante; te detest, te invidiez, dar îmi este și milă de tine !
Obrajii-mi adrdeau de parcă aș fi purtat o mască .
- Scuzați-mă, am intervenit eu ;
- Te-am rugat să nu mă întrerupi ! vorbele adresate parcă transformându-se în rânjet…Am auzit că cei cu pictura unde ești înscrisă în asociația lor într-un oraș mare, au intenții negre cu tine fiindcă nu ți-ai plătit cotizația de membru. Crezi tu că devenind membru în Liga Scriitorilor din România, ești cineva ? Reține deșteptăciune, membrii de acolo au scrieri fără valoare; unii trișează, alții plagiază !… asemeni lor , la fel ești și tu, care nu prea știi ce înseamnă cultura, dragostea pentru fericirea spăirituală, iubirea pentru tot frumosul naturii ce ne înconjoară…Numai oamenii epuizați de talent se înscriu în Ligă, care cumva să nu treacă viața pe lângă ei degeaba…Nu mă întrerupe ?!…Încă nu am fost directă. Reține un lucru; sunt femeia care rostește în cuvinte, doar ceea ce lumea gândește. Să fiu în locul tău, n-aș mai fi un izvor a facere de bine ! Fie femeie, fie bărbat, toți s-au folosit de tine . Nu sunt confuză cu nimic; ești o artistă prăpădită ! Cei ce-ți spun că te apreciază, o spun așa de fațadă; însă ei, tot o persoană spre linia de plutire te consideră, sau poate că unii doresc să le fii o amantă obișnuită , fiindcă acestea nu au o viață destul de grea. Să nu consideri tot ce ți-am spus un sofism ; singura problemă este răspunsul sau atitudinea ta ! Poate că ai un soi de sentimente foarte personale pentru un anuit soi de persoane bărbătești pe care le-ai cunoscut ! Nu-ți mai irosi nici cuvintele, nici banii fiindcă nimeni nu te mai vrea . Am terminat ! Ce vei face de acum încolo, va fi inutil pentru tine ! Să-ți intre bine în cap; adio expoziții, adio publicații !…
Așa a luat sfârțit convorbirea noastră de zeci de minute.
Oare ce pune la cale această femeie? Sunt convinsă că a fot înpinsă de căître cineva de la spate, spre a mă provoca la comentarii. Nu am comentat prea mult …însă mă întreb de voi găsi o rezolvare !
Mi-a întors sufletul pe dos ! Am ajuns la concluzia că există o singură cale care poate descurca ițele . Indiferența mea . Așa am prins curaj conturându-mi și mai adânc curcubeul din suflet . Acesta va străbate cu ușurință prin ploaia ochilor, strălucirea sufletului, aceiași dragoste față de semenii mei – deși unii dintre ei – încearcă din răsputeri să-mi otrăvească sufletul pentru totdeauna . Îmi doresc să aflu cine sunt aceștia toți ! Oare cine este această femeie care se folosește de atâtea șiretlicuri ? Crede că voi încerca să-i cer un protector ? Numai bunul Dumnezeu, îmi poate fi un protector adevărat, cinstit și loilal cu mine, datorită dragostei mele adevărate ce i-O port. Unele cuvinte ale acestei femei , m-au lăsat cu gura căscată , vorbindu-mi despre Asociația Artiștilor Plastici unde m-am înscris, neavând dreptate .
Nu mi-am plătit cotizația pe acest an, fiindcă o persoană pe numele de Lucian Însurățelu asemeni unui intrus într-o colectivitate, deși necunoscându-mă, subt un oarecare pretext , mi-a cerut o imensă sumă de bani pentru a-și achita niște datorii mințindu-mă în cele din urmă că-mi va executa niște servicii pentru calculator.
L-am ajutat cu bani în credința că va fi om; însă acest individ, poate asemeni doamnei de la telefon , seamănă cu un om care bagă mâna în buzunarul cuiva, să fure.. Căutându-l și amintindu-i despre bani, mi-a răspuns cu nonșalanță că nu are ce mânca, dar să-mi mai trimită banii !
Melancolia ce m-a cuprins, m-a trezit în fața unor chipuri , care și ele la rândul lor, m-au rănit prin cuvinte adresate cu diverite ocazii, sau ignorându-mi munca .
Priveam pe fereastră la lumina amezii acelui sfârșit de septembrie și intensitatea ei se răsfrângea asupra chipului meu prin bucățile de sticlă . Simțeam că mă sufoc în urma acestei discuții, în urma amintirilor răscolite. Doream să plec, să nu mai văd nimic, să nu mai aud, chiar de-ar fi fost să se stârnească o mare furtună !
Tot eu îmi spuneam ,să nu mă dau bătută; cei ce îndrăznesc să râdă de mine, să mă ignore, să mă umilească, SUNT NIȘTE ÎNVINȘI ! Nu vor fi în stare de nimic, niciodată ! Cei ce-și permit să mă judece, sunt niște ratați , niște mincinoși ! Oare dintre aceștia, știu cât de mult îmi iubesc semenii…cât de mult iubesc buna- credință pentru adevăr ? Cum să înțeleg această dragoste a lor, pe lângă tot ce le-am putut oferi eu ?
Maica Domnului , știe cu adevărat; dragostea și bunătatea pentru aproapele meu, este singura cruce pe care o port în suflet .
Când îți iubești aproapele, nu-l judeci astefel pe cel de lângă tine ! Doresc să-i știu pe toți . Acestă dorință, se rasfânge-n așteptare . Voi aștepta ! Atunci când îi voi ști, emoțiile mele, se vor transforma în bucurie; nu în mânie și ură cum o fac ei cu mine, ca niște neoameni.
Mâine, va trece luna septembrie, vine octombrie cu parfum de toamnă adevărată, cu crizanteme înflorite, cu mănunchi de frunze coapte de mesteacăn și arțar, cu planurile mele legate de expoziția din Republica Moldova * Chișinăul , la începutul sec. al XIX-lea * ce va fi curând la Chișinău .
Expoziția, este pentru mine o întâmplare normală . Sper, că așa va fi .
Autor: Constanta Abălașei-Donosă
