Un comentariu

Semnele ortografice şi semne de punctuaţie (I)


Nu ştiu cât interes poate să prezinte acest grup atâta timp cât nu se poate vedea cât eşti de creativ, spui lucruri pe care alţii le-au stabilit şi “le-au bătut în cuie” sub forma unor canoane pe care dacă le-ai încălcat se cheamă că eşti certat cu limba română. Voi încerca să sintetizez câteva lucruri legate de semnele ortografice şi de cele de punctuaţie, ţănând cont de ceea ce întâlnesc în primul rând pe acest site.
Aşadar azi voi începe cu semnele ortografice, semne auxiliare folosite în scris, de obicei la nivelul cuvântului: în interiorul cuvintelor, pe lângă segmente de cuvinte, sau între cuvinte care formează o unitate.
Semnele de punctuaţie sunt un sistem de semne convenţionale folosite cu scopul de a despărţi unităţile sintactice( parte de propoziţie, propoziţie, frază) ţinând cont de raporturile sintactice stabilite între ele şi de-a atrage atenţia asupra intonaţiei. Aşadar punctuaţia este un auxiliar grafic al sintaxei.

Unele dintre semnele ortografice pot fi echivalente între ele, deci se pot substitui ,ori se pot cumula. Acestea sunt: apostroful, bara oblică, blancul, cratima, linia de pauză, punctul, virgula.
Apostroful (‘) este doar semn ortografic, destul de rar folosit în ortografia modernă. În limba literară, mai ales în stilul publicistic marchează indicarea anilor calendaristici, absenţa accidentală a primei sau aprimelor două cifre: ’89, ’912
-îl găsim în unele împrumuturi din alte limbi: five o’ clock, , Mc Donald’s.
Apostroful nu se utilizează în scrierea formelor literare ale cuvintelor româneşti, ci notează realităţi fonetice din vorbirea familiară, neglijentă, populară, regională. În aceste situaţii marchează: căderea accidentală a unui sunet- ex: dom’, pân’,numa’. Poate apărea în orice poziţie la nivelul cuvântului. În interiorul cuvântului nu este precedat şi nu este urmat de blanc. La început de cuvânt este precedat, dar nu urmat de blanc, iar la sfârşitul cuvântului este urmat de blanc. Când căderea unui sunet se produce în cazul unui cuvânt scris normal cu cratimă, se foloseşte numai apostroful: mam’mare, sor’ta
În urma acestei căderi pot apărea în alăturare nemijlocită, două sunete care nu formează o silabă, apostroful marcând limita dintre silabe: sal’tare, taică!
Când se produce căderea vocalei finale a unui cuvânt şi urmează un cuvânt care începe tot cu vocală se foloseşte cratima, nu apostroful: las-o, pân -acasă.
A se evita despărţirea atunci când locul despărţirii la capăt de rând coincide cu locul apostrofului din interiorul unui cuvânt. (va urma)

bibliografie: Gramatica Academiei, vol. lI
Dicţionarul Ortografic, Ortoepic şi Morfologic al Limbii Române.

Autor Maria Sava,

About these ads

About dorinasisu

neee de ce?

One comment on “Semnele ortografice şi semne de punctuaţie (I)

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 5,304 other followers

%d bloggers like this: