- Am ceva pentru tine. Aşteaptă-mă să mă dezbrac. Gabi nu-i acasă ?
Gabi este verişorul mai mic, are zece ani şi vreo şaizeci de kilograme. Pentru
asta îl “alintăm” Grasu, Boţi…
- Nu, nu este. Şi eu am o surpriză pentru tine. O carte de la doamna
Nicolaescu.
- Măi să fie ! Nici n-ai început bine şcoala că te-ai şi ales cu ceva.
Îi dau cartea pe care o răsfoieşte, citind dedicaţia …
- Eşti mare domn’le ! Ar trebui sărbătorit evenimentul. Şi chiar avem cu ce.
Din sacoşa cu care venise scoate o sticlă plină cu o licoare gălbuie, în care
bobiţe de aer urcau şi coborau.
- Nu-nţeleg !
- Păi ia şi gustă ca să înţelegi.
Desfac dopul şi iau o înghiţitură. Imediat gîtul mi se usucă, gura parcă îmi ia
foc.
- Ce dracu e aici, acid sulfuric ?
- Palincă blegule, nu poşirca pe care o faceţi voi la ţară.
Mi-a adus-o un coleg de la Voineşti.
Uşa se deschide şi intră val- vîrtej Gabi cu un clasor în mînă . Vede sticla în mîna lui Doru şi întreabă :
- Ce faceţi mă , beţi ?
- … apă fraiere !
- Apă ? Atunci de ce miroase aici ca la cîrciumă ? Diseară veţi da explicaţii
lui tati, după care iese trîntind uşa.
- Doru am făcut-o ! Diseară ne bagă în şedinţă.
Unchiul a venit acasă pe la şapte. Pare bine dispus. Scoate din buzunar o pereche de zaruri şi le pune pe cutia de table.
- Nela cu astea nu am voie să mai pierd.
- Eu ţi-am spus că nu zarurile sunt de vină. Dar mă rog… sper să aibă o
soartă mai bună decît celelalte , să nu ajungă şi acestea pe foc.
Gabi stă la masă şi mînjeşte cu unt o felie de pîine, peste care pune şi două
linguriţe de dulceaţă de vişine. Apoi se aşează lîngă unchiul Petre şi îi zice
:
- Tati, ştii că în casa asta se bea ?
Unchiul pare că nu l-a auzit şi învîrte de zor zarurile, care se pare că în
seara aceasta îi poartă noroc.
- Ce-ai zis Boţi?
- Că se bea ţuică în casă.
- Cine bea măi ţuică ?
- Cei doi. I-am prins astăzi bînd dintr-o sticlă.
În sfîrşit, subiectul pare că-l interesează pe unchiul, care face o pauză,
spunîndu-i lui Gabi :
- Ia cheamă-i încoace pe amîndoi.
Gabi e în culmea fericirii. Sări de pe scaun, băgă capul pe uşă şi spuse doar atît :
- La tati !
Ne-am ridicat amîndoi şi ne-am prezentat în faţa unchiului.
- Ia spune Doru, voi beţi ţuică pe ascuns ?
- Nu tati, cum să facem aşa ceva.
- Păi auzi ce zice Gabi, că v-a văzut azi bînd ţuică dintr-o sticlă.
- E adevărat că ne-a văzut bînd dintr-o sticlă, dar nu era ţuică.
- De ce minţi Doru ? sare ca ars Gabi. Tati, aşteaptă puţin.
Se întoarse din camera noastră după cîteva minute cu o sticlă în mînă.
- Iată dovada ! Era ascunsă în şifonier. Gustă şi o să vezi că am dreptate.
Unchiul desface dopul de la sticlă şi precaut, înghite de cîteva ori,
strîmbăndu-se de parcă ar fi băut cucută.
- E apă măi Boţi.
- Cum să fie apă ? Mai gustă o dată.
Alte cîteva înghiţituri se lăsară degustate, după care sătul de cîtă apă băuse,
unchiul Petre spuse din nou:
- E apă Gabi, apă chioară.
Furios, acesta îi trage sticla din mînă şi înghiţi de cîteva ori. Şi-a dat
seama că l-am păcălit, că în sticlă era întradevăr apă.
- Fira-ţi ai dracului să fiţi, vă credeţi şmecheri ?
- Hei, hei, fii atent cum vorbeşti, se poate măi Boaţă ?
Hai Nela să jucăm în continuare . Cine dă cu zarul că am şi uitat. Ce copii !
Doru rămăsese încremenit.
- Ce-ai rămas mă aşa ? doar nu-l lasam pe Gabi să ne facă !
- Cînd dracul ai schimbat-o, Geo ?
Autor George Ioniţă,
Posted on 10/03/2010 by Hopernicus
0