Întâi a deschis prima pleoapă.A clipit de câteva ori din gene si apoi, cu teama, cu emoţie…a-ncercat s-o deschida si pe- a doua.
A privit c-un frigurare lucrurile din jur.Totul era învăluit într-o pânză albă
ca o ceaţă desprinsă din lumea fantasmelor….O ceaţă care-ti crea fiori de
nelinişte, dar care te invita la mister…”De parcă mi-ar mai fi ceva
clar!”murmura ea.
Simţea o frică instinctivă,un pericol venit parcă din adâncuri.Simţea că trupul
parcă nu-i mai aparţinea.Doar irisul de un albastru cenuşiu făcea legătura cu
lumea reală.
Dârdâia… De frig, de frică….nici ea nu-şi putea explica.Auzea glasuri.Voci
stridente care se încurcau în bolboroseli.Sunete obosite şi prăfuite de
promisiuni deşarte.Sunete care se rostogoleau haotic într-un neant al spatiului
si care-şi dădeau coate care mai de care să fie auzite mai
bine….”Auzite!..Hmmm!…Dar nu înţelese”..gândi ea.
Bâjbâi
cu degetele locul unde se află.A-nţeles că era aşezată undeva pe un scaun, un
fel de jilţ.Încă nu se dezmeticise şi nu pricepuse de prima dată, de fapt
ce s-a-ntamplat cu ea.Imagini frânte şi trunchiate se perindau prin mintea ei
inceţoşată incă de durere.Abia acum simţea cum trupul era cuprins de
frisoane.Nu a schiţat nici un gest, nu a mimat nici un zâmbet.Nu mai vroia
nimic…Încetul cu încetul vălul confuziei se desprinse din privirea ei şi acum
totul i se părea mai clar.A-nţeles de ce-i era teamă…
Cei din
jurul ei nu mai erau oameni adevăraţi.Vedea inimile golite de sentimente care
odată le-ar fi conturat frumuseţea.Vedea golul, nebuloasa, taciunele înnecăcois
al prefăcătoriei.Vedea că lipseşte tandreţea şi onoarea, bucuria şi
iubirea.Ceea ce o-nspăimânta cel mai tare era faptul că în fiecare din acele
trupuri exista acel “cocon” care se năştea , creştea şi căpăta forme
din cele mai hidoase…..”coconul suspiciunii”…
Şi-atunci…abia atunci a-nţeles spaima.Că-n locul inimilor darnice,al măinilor
prietenoase,al privirilor blânde,al zâmbetului sincer şi al dăruirii
totale…ei, bine…în locul acestora va exista doar ea….SUSPICIUNEA…Si se
temea că în timp, nici ea nu va mai fi acel om, acea femeie adevărată, a unei
lumi reale ….
Autor Dory Any
Posted on 10/03/2010 by Hopernicus
0