Dar spune-mi tu de câte ori ai dori să te aştept în prag! Sau spune-mi adevărul atunci când vezi că mă încurc!… Arată-mi tu drumul, ori calea care mă va face să nu mă mai rătăcesc niciodata! Sau fredonează-mi tu melodia care vorbeşte despre iubirea ce trebuie să existe! Vorbeşte-mi aşa cum nu ar putea vorbi nici un pământean. Cuvintele să-ţi fie desprinse din trupul tău. Imaginile să fie privite doar de tine. Chipurile să fie mângâiate doar de bunătate.
Râzi şi învaţă-mă să râd din nou, în hohote , cu poftă, în cascadă! Râzi şi fâ-mă să râd la fel ca în copilărie! Zâmbeşte şi învaţă-mă să zâmbesc din nou! Începând de la prima ora, primul ceas al dimineţii, până seara când voi simţi atingerea razelor de lună. Dansează şi învată-mă din nou să-mi plimb paşii! Să fie uşori şi cadenţaţi. Cuprinde-mă şi învaţă-mă cum să îmbrăţişez din nou lumina, viaţa, oamenii şi pe mine! Plângi şi ajută-mă să plâng din nou cu lacrimi sincere! Ajută-mă să-mi limpezesc privirea şi să văd clar tot ceea ce
este în jur. Să miros şi să simt din nou parfumul amintirilor!
Desenează-mi tu soarele care încălzeşte orice vietate şi orice lucru! Colorează-l tu şi recită-i poezia ! Invită-l tu la masa noastră! O
“masă a tăcerii”, dar care ascunde multe vorbe nerostite
încă…. Spune-mi tu când vei fi pregatit să mă înveţi toate acestea! Pentru că mi-e dor de aer! Mi-e dor de zâmbet, de lacrimă, de alinare, de dăruire… Spune-mi tu când trebuie să-mi fie dor de tine!!!!!…..
autor Dory Any
Posted on 10/03/2010 by Hopernicus
0