Adevărata legendă a Golemului din Praga
Alături de legenda „evreului rătăcitor” ( unii îi spun jidovul, fără sens peiorativ), a lui Hamlet, Don Quijote, a Olandezului Zburător, a lui Dracula, ş.a., Evul Mediu a cunoscut şi legenda Golemului, care la rândul ei a avut destule ecouri în cinematografia secolului XX.
În Psalmul 139, se vorbeşte despre o substanţă amorfă, numită „golem”, cu înţeles şi de embrion. În Talmud se spune că şi Adam a trecut în cursul plămădirii sale, prin faza de golem. Destui învăţaţi, rabini, savanţi se fereau de viaţa publică a cetăţii, studiau cărţile vechi, Cabala, astfel că populaţia a început să creadă că este ceva necurat sau divin în preocupările lor, că omul poate fi creat artificial, prin vrăji. Se spune că Ben Sira a creat o asemenea făptură, împreună cu tatăl său, i-au scris pe frunte cuvântul „emet” ( adevăr), dar creatura s-a speriat că va muri ca şi Adam, astfel că cei doi învăţaţi au şters litera e, cuvântul devenind „met”( moarte), iar creatura s-a stins. Au mai circulat o serie de legende asemănătoare, dar, abia în secolul XVI , în timpul împăratului Rudolf II, care a fost şi un pasionat alchimist, Golemul a devenit o întruchipare a năzuinţei evreilor pentru izbăvirea de persecuţii. Rabinul Eliahu din Helm s-a adresat lui Dumnezeu care l-a ajutat să alcătuiască un Golem, de aceea rabinul a căpătat şi numele de Baal Şem ( a nu se confunda cu Baal Şem Tov din sec. XVIII, fondatorul Hasidismului). Baal Şem înseamnă stăpânul Numelui. Nici acest Golem nu a trăit mult, pentru că aspectul şi puterile sale înfricoşau . Era suficient să i se scoată din frunte biletul cu vrăjitul cuvânt „emet”, că personajul se prăbuşea în propria ţărână. Rabinul Iehuda Loew din Praga, numit şi Maharal ( 1513-1609) a fost mai perseverent, a creat şi a subordonat creatura pe nume Golem, care a devenit o pavăză pentru evreii acuzaţi fie de deicid, de „omor ritual”, de „profanarea ostiilor”, toate blestemăţiile inventate de fanatici călugări, episcopi, simpli credincioşi. Numeroşi evrei au fost arşi de vii numai pentru o vorbă aruncată de un oarecare, nebun sau interesat în uciderea unui vecin evreu. Golemul era obligat sâmbătă să rămână ascuns, dar rabinul Loew a uitat să-i scoată biletul din frunte şi, cu greu l-a găsit pe Golem lângă o sinagogă. Speriat să nu se făptuiască o nelegiuire, rabinul Loew l-a prefăcut în lut. Această grămăjoară este arătată şi azi turiştilor creduli.
Scrierile lui Gustav Meyerink, romanul ”Golem”, piesa lui H.Leivik, filmele cu Frankenstein, ş.a. au pornit de la prezenţa Golemului în tezaurului Evului Mediu. Învăţatul Moshe Idel, profesor la Universitatea Ebraică din Ierusalim, visiting profesor la numeroase universităţi din lume, o autoritate în domeniul misticii în genere, a celei iudaice, în special, apreciat la superlativ de Ioan Petru Culianu, a scris o carte pasionantă „Golem”, privind sub aspectul mistico-cabalistic această creaţie, evident imaginară. Cartea a părut la Ed. Hasefer, în 2003, în limba română. Sunt citaţi Bruno Schulz, nefericitul gravor şi scriitor, care a spus că fiecare om simte nevoia de a crea ceva, de a fi demiurg, Norman Wiener, autorul eseului „Dumnezeu şi Golem S.A.”, care a echivalat maşina cu Golemul, în spiritul ciberneticii pe care el a creat-o, ş.a Cel puţin o sută de personalităţi culturale, filosofi, teologi, scriitori, de diverse credinţe, catolici, ortodocşi, evrei s-au implicat în dezbaterea posibilităţilor omului de a crea ceva alături de Dumnezeu. Cabala a avut numai de câştigat din această experienţă, iar literatura mai are multe de spus.
Autor Boris Marian Mehr,
Posted on 10/03/2010 by Hopernicus
0