Trebuie să ştim că emoţiile noastre sunt resimţite prin cogniţiile noastre, adică prin modalitatea de a conceptualiza, a înţelege emoţiile proprii…iar în funcţie de cum înţelegem, cum gândim, cum vedem
emoţiile noastre, ne vom comporta… de aici rezultă că dacă avem gânduri negative, iraţionale (furie, depresie, stima de sine scăzută, sentimentul inutilităţii etc) ne vom comporta iraţional.
În primul rând trebuie să înţelegem că avem emoţii şi că le putem identifica, apoi ca spectrul acestor emoţii tinde de la intensiv la slab şi să admitem că avem alternative.
În funcţie de cum înţelegem fenomenele interioare şi exterioare să lăsăm cale doar emoţiilor slabe; ieşirile vulcanice să le moderăm
prin exersare… nu se recomandă să ne consumăm la grade înalte, doar la un nivel confortabil… şi apoi să încercăm să transformăm gândurile iraţionale în cogniţii raţionale.
Pentru a reuşi sub acest aspect, avem nevoie să adoptăm credinţe reale: acceptarea noastră necondiţionată, toleranţă mai mare la frustrare, acceptarea necondiţionată a altora… (Dr.Ellis Albert)
Emoţiile raţionale înseamnă emoţii controlabile. Omul poate avea pe lângă sentimentele pozitive, chiar şi negative, important să le poată
controla. În primul rând să le identifice, să înţeleagă care e cauza lor, de unde vin, cărui fapt se datoresc, de ce au apărut, ce schimbă în viaţa noastră, ce ravagii pot face în sufletul nostru…? Şi dacă conştientizăm aceste stări emoţionale, ni le explicăm într-un mod raţional, le transformăm în cogniţii raţionale (unităţi de gândire şi expresie obiectivă), astfel, vom simţi mai raţional, adică raţionalizăm energia negativă, ca să nu ne facă rău
nouă, să nu facem atât rău altora… şi cu trecerea momentului, vom simţi că slăbeşte puterea trăirii negative, iar peste o zi vedem în altă lumină evenimentele…
Vom putea restabili autocontrolul optim asupra sentimentelor şi comportamentului dacă evităm, reducem, înlocuim, anihilăm, eliminăm, neglijăm sau descărcăm emoţiile negative printr-o formă sau alta de exprimare (ex. pin literatură), dar dominând chiar şi emoţiile pozitive de mare intensitate (chiar dacă ne plac, să le consumăm în “porţii mici”, reduse, amânate, fragmentate) să nu scape de sub control, să devină trăiri, emoţii, apoi comportamente iraţionale. Deci gândul ar putea canaliza direcţia şi intensitatea emoţiilor.
autor Deac Suzana
Posted on 10/03/2010 by Hopernicus
0