Nimic nu este întâmplător pe acest pământ şi, probabil, nici pe alte tărâmuri. Într-o seară, prin iulie, aflat la Solca, era prin 1960, mă opreşte un personaj ciudat, purta o legătură de lemne în spinare şi părea adus dintr-un basm. La început m-am ferit de el, mi se părea a fi un tâlhar de pădure. Solca este un minunat loc din Bucovina, pierdut cândva prin codrii seculari, cu puţini locuitori, şi o fabrică de bere foarte apreciată. Ne-am aşezat pe un trunchi doborât şi omul a început să-mi povestească despre isprăvile sale pe frontul de Răsărit. Povestea curgător, orele treceau, le observam după mişcarea stelelor, apoi, brusc, omul mă întreabă – Da” ştii matale că domnul director este nebun? Întâmplător, directorul fabricii de bere îmi era rudă îndepărtată. Nu ştiam , lumea îl respecta, era din Rădăuţi, adică de la oraş. „Da, zice omul, în ficare an, eu îl duc la Socola, la Iaşi, cu trenul, eu iau bilet, că mie îmi plăteşte fabrica, îi spun să stea cuminte şi îl predau surorilor de acolo. După o lună-două, îl iau înapoi. Suntem prieteni, el e liniştit, eu îi mai spun nişte versuri, îi cânt din fluier”. Scoate un fluier şi în tăcerea întunecată se aude un sunet, ca un plâns de miel,o pasăre de noapte trece speriată. Fiindu-mi somn, mi-am luat răms bun şi am plecat spre casă. El s-a ridicat şi-a luat legătura de vreascuri şi a dispărut în pădure. A doua zi i-am povestit unchiului meu de al doilea întâmplarea. A zâmbit şi mi-a spus că povestitorul din noaptea trecută este un fost salariat al fabricii, foarte la locul lui, dar i-au murit într-un an nevasta şi un copil. De atunci, în fiecare an chiar el, directorul îl duce la Iaşi, la control, dar ei nu vor să-l ţină pentru că nu pare a avea ceva. „E adevărat că a luptat în război?”. „Nici pomeneală, nu era din Solca, nici nu ştiu de unde a venit”.
Autor Boris Marian Mehr,
Posted on 08/03/2010 by Hopernicus
0