La 19 noiembrie 1942 era ucis cu un glonţ, pe stradă, în orăşelul natal, un mare artist plastic, scriitor, Bruno Schulz, cunoscut în lumea avangardei europene. S-a născut la Drohobycs , în Galiţia, în anul 1892, a studiat arhitectura, a predat desenul, ca profesor de liceu. A devenit cunoscut pentru gravurile sale abia la vârsta de 30 de ani. Mai multă celebritate i-au adus volumele de povestiri „Prăvăliile cu scorţişoară”(1933), „Sanatoriul timpului” (1937). În 1936 a tradus din germană în poloneză, celebra carte a lui Kafka „, Procesul”. Presimţirea marii catstrofe l-a inspirat în povestirea-roman „Mesia”, al cărui manuscris s-a pierdut, despre existenţa sa fiind martore numai corespondenţa şi unele note personale. În 1938 a fost premiat de Academia Poloneză de Literatură. Recunoaşterea artistului a fost postumă, dar ascendentă şi mereu îmbogăţită de studii, eseuri, etc. În 1977, a apărut la Editura Univers, sub titlul „Manechinele” ( traducerea lui Ion Petrică), două volume de povestiri, în care se aminteşte şi de activitatea lui Schulz ca artist plastic. De fapt, abia în anii 80, Parisul, unde se realizează majoritatea artiştilor de talent refugiaţi din Est ( Schulz s-a „mutat” doar cu numele) a devenit locul adevăratei recunoaşteri. I se recunosc ca ascendenţi, în artă, Goya şi Lautrec. Dintre autorii de limbă română au scris cu mai multă atenţie despre Schulz, Leon Volovici, Stan Velea, Geo Şerban, Ioana Mocan, ş.a. „Între serafic şi demonic” este intitulat un eseu despre creaţia artistului. Cine cunoaşte „Capriciile” lui Goya, poate înţelege această caracterizare. Lucrările sale 
au fost expuse la Paris, New York, Ierusalim ( Muzeul Yad Vashem), în alte oraşe. Ca scriitor , Schulz s-a inspirat din istoria biblică, iar ca artist plastic din istoria recentă şi mai puţin recentă a galiţienilor, prefigurând imensul sacrificiu uman din anii războiului. L-a admirat pe Thomas Mann, cu al său roman în trei volume – „Iosif şi fraţii săi”. Comparat cu un cunoscut scriitor-filosof, W.Gombrowicz, Brunos Schulz a inspirat un spectacol premiat la festivalul de la Torino, în 2008, al regizorului Tadeusz Kantor. Un profesor de desen care nu a părăsit, se pare, niciodată orăşelul său, din Polonia, a devenit , abia după moarte o celebritate. „Surâsul lui Bruno Schulz” este emblema acestui artist-scriitor.
Autor Boris Marian Mehr,
Posted on 08/03/2010 by Hopernicus
0