Sub o forma sau alta oamenii si-au dorit dintr-un inceput sa faca un pas inainte.Uneori chiar s-a putut face un salt inainte; tehnica a fost cea necesara si cea care a fost mai sprintara. Ne-a oferit confort mai bun prin orice centimetru de urcare pe o scara mai inalta. Am prins gustul calitatii vietii si al confortului material si pentru a dobindi mai mult si mai rapid am depistat la timp ca singura formula de a primi toate acestea este Puterea, pornind chiar de la individ la individ apoi trecind la mase si la o societate mai larga. Aceasta formula magica a fost imprumutata si asimilata ca enunt plin de succes in practica si de ceilalti oameni. S-a ajuns la concurenta, economie de piata dar s-a pierdut grosolan, cel mai important tezaur de suflet.Realitatea dura te obliga sa-ti retragi sensibilitatile si caldura, in propria cochilie si sa imprumuti un ambalaj comercial, rece si distant, calculat si egoist.Oamenii viitorului vom circula in niste orase emancipate si reci, adevarate nacele de gheata. As vrea si este imperios necesar sa ma adaptez integral la aceste cerinte de exterior si comercial dar nu voi, nu pot accepta ca aceasta gheata de exterior sa-mi patrunda adinc in simtire, sa-mi ,,inghete” cu adevarat sentimentele si perceptiile ce tin de suflet. Dupa cum spunea un mare dramaturg englez,,Dar daca mor, iubirea-mi cui o las?” Am in interior o cimpie imensa inundata de lumina si flori, de poezie si cint, de iubire romantica, lirism, nu este pacat sa le acoper cu moloz? Asistam impartiali la o incalzire globala a vremii dar si la o racire galopanta spre inghet total a ceea ce inseamna notiunea de om, de simtire calda, de sensibilitate, de sentimente si confort, in tot ceea ce sintem si pulsam, de zi cu zi. Putem ajunge adevarate forte comerciale si economice dar vom deveni cu siguranta adevarate nacele de gheata plutind peste un intins Ocean Inghetat de oameni de zapada.
Autor Jenniord,



































Posted on 05/02/2010 by Hopernicus
0